allanon

Trilogia originala Shannara – Terry Brooks

allanonTerry Brooks era un avocat care cocheta cu scrisul, pana a observat ca se pricepe cat de cat si are si succes. Dupa primele 1-2 volume a renuntat la avocatura si s-a dedicat complet scrisului, ajungand la nu mai putin de 33 de carti din saga Shannara.

Din experienta mea redusa cu genul fantasy, seriile fantasy intra in categoria “ai vazut una, le-ai vazut pe toate”, si sunt in mare destinate publicului tanar, deci nu m-am simtit tentat sa intru in lumea Shannarei pana nu am vazut ca s-a facut un serial dupa carti. Eram sigur ca nu voi intelege nimic din serial daca e bazat pe atat de mult material, dar mi-a trezit interesul si mi-am zis sa incerc cartile in ordinea de citire recomandata de autor.

The Sword of Shannara e prima si cea mai slaba carte din trilogie, amintind des de Lord of the Rings prin situatii si personaje mai mult decat doar inspirate.

Shea Ohmsford se trezeste in brate cu rolul de salvator al lumii dupa ce druidul Allanon ii face o vizita. Sabia care il poate invinge pe tipul rau poate fi manevrata doar de un urmas al posesorului initial, regele elf Jearle Shannara. Druidul scoate din nimic trei pietre magice care vor fi protagonistele urmatoarei carti The Elfstones of Shannara, cu care Shea supravietuieste la limita de cateva ori, in rest fiind total nepregatit pentru provocare.

E de la sine inteles ca povestea decurge foarte ciudat, deoarece Shea si colegii lui de drumetie supravietuiesc doar prin minune, succesul lor fiind rezultatul hazardului. Intreaga carte e anticlimatica, si mai ales finalul. Dar daca ati reusit sa o terminati va recomand sa mai aveti putina rabdare si sa o luati si pe urmatoarea, care ii e superioara.

“A truce, Flick.” He released the Valeman’s hand and drained his wineglass. He knew he had convinced Flick of nothing.

Nu ma uit eu dupa astfel de lucruri cand citesc o carte, dar aici a fost atat de evident… nu cred ca exista mai mult de o femeie mentionata in intreaga carte. Toti barbatii sunt burlaci sau vaduvi, in padure se intalnesc cu alti barbati, la han sunt doar barbati, in orasul dwarfilor sunt doar barbati, e ridicol. Terry Brooks a recunoscut si el (mai probabil i s-a atras atentia) acest lucru si a fortat un personaj feminin principal in urmatorul volum.

Poate merita chiar sarit peste ea. Desi introduce rasele si o bucata buna de istorie a lumii, multe din aceste lucruri sunt repetate in urmatoarele carti. Personajele din aceasta carte sunt rareori mentionate ulterior si nu apar deloc, The Elfstones of Shannara desfasurandu-se la multi ani dupa evenimentele din prima carte, protagonistul Wil Ohmsford fiind nepotul lui Shea. In mod comic, desi Shea e inca in viata, locuieste altundeva decat Wil, deci e mentionat doar in treacat.

Slab scrisa, dar usor de citit, sunt 700 de pagini in universul Shannara.

The Elfstones of Shannara muta actiunea in tara elfilor, unde avem de-a face cu o criza fortata artificial. Desi cartea e mai buna ca prima, antagonistul nu e. Un copac antic de care aveau grija elfii incepe sa moara. Problema e ca acel copac tinea prin magie inchisi mii de demoni care haladuiau pe pamant inainte de aparitia oamenilor.

Allanon apare din senin acasa la Wil si ii zice ca trebuie sa vina cu el, caci doar el poate salva lumea. Pentru prezenta feminina e necesara o domnisoara elf renegata de restul comunitatii.

In aceasta carte avem parte de niste scene… greu de citit (figurativ) intre Wil si Amberle, dar mai avem si niste personaje copiate dupa tigani, de fapt identic tigani doar denumiti altfel. Si ceva trio amoros, nu stiu, e greu de zis. Efortul a fost oricum interesant, iar framantarile interioare o aditie pozitiva.

Her eyes settled on Wil. “What is your part in all of this, Healer?” Wil started to reply, but her quick smile stopped him. “Never mind. Somehow I sense that we are alike in this. You know no more than I.” Less, Wil wanted to tell her, but she had already turned away.

Mai avem si niste elfi “red shirts”, denumire impamanenita din Start Trek, unde ofiterii cu uniforma rosie era carne de tun de cate ori apareau pe ecran. Totusi, Terry Brooks s-a depasit pe el insusi  cu Elfstones of Shannara. Sfarsitul, desi nu e la fel de anticlimatic, e extrem de previzibil.  Trilogia insa culmineaza cu a treia carte.

The Wishsong of Shannara ni-l prezinta din nou pe Allanon apeland la descendentii casei Shannara, de data asta pentru a distruge raul suprem care l-a corupt si pe Warlock Lord din prima carte.

He trailed off, the warning of the King of the Silver River suddenly a dark whisper in his mind. Leaves in the wind, he had said. Your sister and the Druid. Both will be lost.

Avem aici parte de cel mai bine conturat personaj din cele trei carti, Brin Ohmsford. Povestea ruleaza pe doua fronturi paralele, unul in care Brin merge spre obiectivul ei, si altul in care fratele ei isi urmeaza propriul obiectiv. Problema e ca mare parte din calatoria lui Jair e ceea ce numim filler.

Insa maturizarea si evolutia lui Brin e frumos realizata, lent si progresiv. Iar cine a ajuns la a treia carte s-a obisnuit deja cu inadvertentele structurii acelei lumi, deci se va putea bucura pe deplin de acest aspect. E ca si cum Terry Brooks a invatat, in sfarsit, sa citeasca un om.

The highlander stared at her in shock. The beautiful, dusky face stayed turned toward his own. In the girl’s black eyes there was a mix of weariness and doubt that bordered too closely on fear. For just an instant he had the unpleasant sensation that the girl who sat across from him was not Brin Ohmsford.
“I will protect you,” he said softly, urgently. “I promise.”
She smiled then, a faint, uneven smile that flickered and was gone. Gently her hands reached out to touch his own. “I believe that,” she whispered in reply.
But somewhere deep inside, she found herself wondering if he really could.

In mod comic, aceasta evolutie a personajelor principala lasa loc decaderii personajului constant Allanon, care intre prima si a trei carte si-a schimbat complet personalitatea, iar misterul din jurul magiei se destrama.

In trilogia originala Terry Brooks a inclus si o povestire scurta, Indomitable, si Dark Wraith of Shannara, o nuvela vizuala. Ambele sunt scurte si il au ca personaj principal pe Jair, ale carui puteri latente iau o noua dimensiune. Dintr-un anumit punct de vedere aceste povestiri curg chiar mai bine decat sursa lor de 500 de pagini, actiunea fiind mai directa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *