M-am hotarat sa citesc mega-saga in ordinea sugerata de autor https://www.goodreads.com/series/99160-shannara—terry-s-suggested-order-for-new-readers.
The Heritage of Shannara (poate vor fi si cartile astrea traduse candva in romana) e o tetralogie interesanta ce iese in evidenta cu continuitatea intre carti, fiind o singura poveste mare, spre deosebire de prima trilogie. Fiecare carte e ceva mai scurta, dar cred ca se ajunge pe la 2000 de pagini intr-un final. Terry Brooks continua sa creasca ca scriitor cu aceste carti. Dar nu e totul frumos.
The Scions of Shannara ne introduce in Cele Patru Tinuturi 300 de ani mai tarziu actiunilor din vechea trilogie, cand magia e aproape disparuta, impreuna cu elfii.
The old man paused, his gnarled, wrinkled face tightening even further as if the question demanded too much of him. When he spoke finally, it was in a stillness that was palpable.
Allanon produce niste sarcini pentru Wren, Par si Walker, urmasii Elessedil, ceea ce promite o serie de aventuri care mai de care. Shadowen sunt inamicii zilei in aceasta tetralogie, amintind prea mult de Mord Wraiths.
Aici incepe si tendinta lui Terry Brooks de a lungi interminabil cele mai plictisitoare scene. Pagini peste pagini de repetitii si informatii inutile.
The Druid of Shannara se concentreaza pe Walker Boh, care are cea mai subtire motivatie in existenta universului literar, desi se intinde pe cateva pagini ce se intrec in aberatii.
“Will you come?” she asked again. Kill her quickly, Rimmer Dall had said. Find out her purpose and kill her.
Implicarea Regelui Raului Argintiu (King of the Silver River) salveaza insa cartea si poate intreaga tetralogie. Aici intalnim cea mai interesanta povestire, cu actiunea avand loc pe teritoriului lui Uhl Belk, singura fiinta care mai exista, pe langa Regele Raului, din vremurile zanelor. Uhl Belk e Regele Stanca si actiunea are loc intr-un oras de pe vremea punctului tehnologic maxim al oamenilor.
At some point — he never knew exactly when — he looked at the Sword of Leah and saw it glowing as bright as day, the white fire of its magic burning through the shadows. Still there, he thought, in furious determination. Still mine!
Atmosfera e claustrofobila, relatiile interpersonale excelent construite. Dar, la fel ca tot ce scrie Brooks, previzibila. Stii de la inceput care va fi concluzia, totusi drumul spre ea e interesant.
The Elf Queen of Shannara o are in prim plan pe tigancusa Wren, primind sarcina de a-i gasi pe elfi si a-i aduce inapoi in Tinuturi. Orice ii are in centru pe elfi suna bine si promite o aventura interesanta. Dar nu si aici. Jumatate din carte e introspectie si repetitii. “She thought again”, “She remembered”, “She thought suddenly of her”, pagini peste pagini de lucruri pe care le stiam deja sau care nu au nicio relevanta. Ganduri sub dus, nu stiu cum sa le zic.
The danger of grappling with the beast is that you will become it.
Se reincearca tensiunea din Brin Ohmsford, de data asta cu cele trei pietrele magice, dar lipseste credibilitatea.
The Talismans of Shannara incheie povestea, toti participantii indeplinindu-si obiectivul initial. Inamicii Shadowen sunt invinsi rapid in 5 pagini deoarece sunt prea prosti pentru altceva. Se creeaza o tensiune pe parcursul a 2000 de pagini, dar concluzia e foarte slaba. Pare o carte neincheiata, insa nu stiu daca e chiar cu intentie. Reintoarcerea elfilor, a druizilor si a magiei deschid calea pentru urmatoarele carti, insa in defavoarea celei actuale.
He thought often now of the haze and shadows, inching toward the coming light. He took a deep breath. They were, he repeated, what he had been waiting for. He did not know why. He did not understand their purpose or fathom their intent. They might be carrying Par Ohmsford within the wagon. They might not. It didn’t matter. Something inside him whispered that he must not let them pass. It spoke in a voice so clear and certain that he could not ignore it. This is what you have been waiting for. Do something.
Relatiile personale si viitorul pe termen scurt al personajelor principale e incheiat frumos si, pentru mine, trist, deoarece sunt sigur ca nu le voi mai vedea niciodata daca ne luam dupa ce a scris pana acum Brooks.
Tin sa introduc aici cateva cuvinte si despre cartea 0 in seria Shannara, pe care insa Brooks a ales sa o introduca mai tarziu in ordinea recomandata de citire.
First King of Shannara este, astfel, inceputul si sfarsitul unei saga, deoarece urmatoarele trei carti sunt complet diferite si rupte de aceasta lume. Bremen faureste in aceasta carte Sabia si asistam la lupta regelui Jerle Shannara cu Inamicul #1 al seriei.
Stilul e acelasi cu care ne-a obisnuit Brooks, unul plictisitor si cu multe descrieri si framantari interioare inutile, insa nu poate fi trecuta cu vederea atractia pe care o produce explicatia originilor multor lucruri din serie, precum si introducerea unor personaje interesante pe care sper ca le vom vedea si in alte carti, unul fiind puternica druida Mareth.
In conluzie, seria Shannara e ca o telenovela la care ajungi seara obosit acasa si te relaxezi privind-o. Nesolicitanta, dar cu mici sclipiri care te indeamna sa dai pagina ca sa vezi ce se mai intampla.