Răbdarea timpului – John Brunner

rabdarea_timpuluiPe ediția nouă scrie “Birocrație și xenofobie într-un spațiu interplanetar” , dar coperta asta e mai coerentă deși mai copilăroasă.

Cea mai inteligentă bucată din întreg volumul urmează:

Prin ce te deosebești de un sălbatic pretehnic, de acum zece mii de ani? În primul rând, printr-o schimbare de optică. Atunci când se ivește într-o societate primitivă, un geniu inventează arcul, roata și oala de lut. Între timp, deși nu s-a produs nicio evoluție fizică substanțială, pespectivele s-au schimbat radical. Sălbaticul a băgat de seamă că săgeata bate mai departe decât sulița; în consecință, e mai bună pentru vânătoare. Pus în aceeași situație, dumneata te-ai gândit la cinetică, la pârghie, la conservarea energiei, ducând abstractizarea până la principii generale foarte cuprinzătoare. Cu toate astea, sunteți și unul, și altul, ființe umane, în principiu la fel de înzestrate la naștere. Pentru a folosi o metaforă, mintea dumitale a dobândit o nouă dimensiune.

Romanul e unul polițist mascat de așezarea temporală într-un viitor apropiat al omenirii. E scris ca roman polițist și se citește ca roman polițist, devierea de la asta e inexistentă, iar mie nu îmi plac romanele polițiste. Din fericire e o lectură rapidă de 200 de pagini, din nefericire e neverosimilă. Finalul are pretenția de a fi grandios, dar nu îi mai pasă nimănui până în acel punct.

Nu recomand, cel puțin nu pentru fanii SF.

Răbdarea timpului – John Brunner

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Derulează în sus