Martianul e genul de om care e sufletul petrecerii, acesta fiind unul din motivele pentru care a fost ales in aceasta misiune, iar aceasta atitudine pozitiva e de mare efect pe Marte. Problema e ca aceasta atitudine pozitiva se rasfrange si pe Pamant, dand nastere unor interactiuni lipsite de naturalete, in care un analist si un director NASA se intalnesc intr-o situatie tensionata si dupa cateva paragrafe isi fac glume de parca s-ar cunoaste de o viata intreaga.
E un defect mai mare decat ati credere, deoarece il indeparteaza pe cititor de la realismul evenimentelor.
Un alt aspect ce iese in evidenta e reprezentat de prezenta unor lacune greu de digerat in cunostintele acestui MacGyver martian. Omul e o enciclopedie ambulanta insa nu stie ca un display LCD contine lichid?
Majoritatea acestor elemente le-am intalni mai degraba intr-un film decat intr-o carte, umorul acopera presaratele drame, iar intr-un film functioneaza binisor deoarece totul e comprimat intr-un numar redus de minute. O carte e o cu totul alta experienta, insa.
Aceasta carte ma duce cu gandul la filmul Gravity cu Sandra Bullock, ceea ce nu e deloc un lucru bun.
Sunt destul de sigur ca conversatiile intre astronauti sunt 99% business si 1% distractie, nu invers.
Dar! Martianul lui Andy Weir are niste atuuri care il pozitioneaza printre bestsellers desi nu e neaparat o carte calitativa. Prin atitudinea relaxata si pozitiva a personajelor principale face foarte usor atasarea de ele, desi e adevarat ce am zis mai sus si toate personajele au trasaturi comune, inclusiv chinezii.
Avansand, insa, nu putem decat sa ne obisnuim cu acest lucru si sa ne lasam distrati si… informati. Stiati ca 1kg de zahar are 4000 de calorii si poti face o bomba din el pentru ca fiecare calorie are 4,1868 de jouli?
Pana si NASA a laudat filmul omonim, dar curajul si perseverenta pe care le demonstreaza Mark Watney, culminand intr-o acumulare masiva de forte la nivel mondial cu singura intentie de a-l salva, poate atinge inimile oricarui om capabil de empatie.