Fortune’s Pawn (Paradox Book 1) – Rachel Bach

Rachel BachAzi voi scrie câteva cuvinte despre prima carte din seria Paradox – Fortune’s Pawn. Celelalte două sunt Honour’s Knight și Heaven’s Queen. Nu cred că va fi vreodata tradusă în română, era la reducere și coperta părea promițătoare (modalitate perfectă de alegere a cărților) așa că am cumparat-o, în engleză.

Doamna Rachel Bach scrie și sub pseudonimul Rachel Aaron, don’t ask why. Are deocamdată vreo trei serii la care a lucrat dar e prolifică și cred că va bate niște recorduri.

Are și o carte de non-ficțiune numită “De la 2000 la 10000 de cuvinte: cum să scrii mai repede, mai bine, mai mult din ceea ce iubești”. Iar Fortune’s Pawn e scrisă exact în stilul ăsta: mult, repede, prost.

Fortune's PawnCoperta prezintă un citat de la Felicia Day în care zice că a iubit cartea. Felicia Day e o actriță deci nu știu de ce ar fi atât de relevantă opinia ei. Deasupra titlului scrie ”Primești o singură șansă” fără vreo legătură cu acțiunea din carte, dar recunosc că iese în evidență. Pe mine m-au făcut să cumpăr cartea, deci felicitări departamentului de marketing!

În urmă cu vreo 10 ore m-am uitat prin teancul de cărți cumpărate și necitite încă, teanc ce tot crește, și am pus mâna pe Fortune’s Pawn cu inocența unui copil ce desface cadourile de Crăciun, neștiind nimic de carte decât că e SF.

Prima impresie e că Rachel Bach, o femeie, s-a ridicat la standarde și a creat o eroină demnă de a fi luată drept model de către toate fetele și femeile care vor să-și depășească condiția de învârtit în cratiță în care le împinge societatea. Nimic mai greșit, Devi Morris nu e acea eroină. Dacă îi dai unei femei o armă, asta nu o face automat puternică. Devi Morris e un mercenar cu comportamentul unei adolescente din Twilight sau alte serii Young Adult mediocre. Ne e prezentată ca fiind o dură băiețoasă, un mercenar cu experiență extinsă pe cele mai dure câmpuri de luptă, o femeie independentă care nu se teme să-și etaleze sexualitatea îmbrăcându-se în fustițe negre mulate pe corp ca să cucerească câte un barman din când în când. Bravo ei.

Problema e că Rachel Bach nu e capabilă să creeze o femeie puternică atât de complexă într-un mod realist, probabil pentru că nici ea nu e una și deci nu știe cum ar trebui să o scrie.

Cartea nu e bună din niciun punct de vedere, dar dacă se eliminau părțile romantice ieșea măcar un SF de acțiune acceptabil pentru trecerea timpului.

They caressed my skin very slightly, and I shivered at the feeling, my gaze going involuntarily to his lips. They were close. All I had to do was push up on my toes to reach them. They would be warm, I bet, like his fingers.
I’d actually started to move before I realized what I was about to do. I froze, dropping my eyes from Rupert’s lips to his chest. That wasn’t much better. His chest looked solid and lovely, perfect to wrap myself around, but at least the reality of his dark suit brought me down a little.

Povestea în sine are puține suișuri, și ele au loc la descrierea momentelor dinamice de luptă, care sunt abia vreo 2-3. În rest fie te plictisești, fie dai ochii peste cap. În prima jumătate din carte nu se întâmplă nimic, dar acțiunea e etalată destul de acceptabil chiar dacă puțin plictisitor. Apoi cartea devine haotică încât parcă a fost scrisă de două persoane.

Finalul e nesatisfăcător și nu explică nimic deoarece mai urmează două cărți în trilogie, dar nu am nicio atracție să le citesc. Rachel Bach ca scriitoare e submediocră iar ca scriitoare de SF nici nu înțeleg cum a publicat-o vreo editură. Probabil cărțile ei de ficțiune au prins la publicul tânăr și s-a riscat editura și la această serie. Povestea de față putea foarte ușor fi scrisă ca fantasy deoarece elementele SF sunt slabe și neimpresionante, amestecate dezechilibrat cu momente romantice puerile.

Fortune’s Pawn (Paradox Book 1) – Rachel Bach

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Derulează în sus