Seria Word & Void – Terry Brooks

Aceasta serie apare brusc in lista lui Terry Brooks, dupa First King of Shannara, fiind atat de diferite incat initial am crezut ca am gresit cartea. Actiunea are loc in lumea veche in SUA.

Running with the Demon ne introduce direct in conflictul dintre bine si rau, Word si Void, polaritati reprezentate de un demon si de Cavalerul Cuvantului John Ross. E o lupta continua care insa nu reuseste decat sa pastreze echilibrul fragil.

Prima carte din trilogie ne reaminteste cat de frustrante sunt secretele pastrate fara niciun alt scop decat acela de a permite povestii sa mearga mai departe. In unele situatii e vorba de chestiuni de viata si de moarte, insa secretele sunt tinute cu strictete ca si cum ar ajuta la ceva, ceea ce evident ca nu e adevarat.

Trecand peste acest aspect, lumea construita e mult mai credibila, ceea ce ne permite sa ne adancim in lectura mai mult decat o faceam in copiile dupa Tolkien.

Like a fever dream, the vision appears to her then. It comes out of nowhere, filling her mind with bright colors and movement. She is in another pan of the park, a part she does not recognize. It is night, black and clouded, empty of moon and stars, a devil’s night filled with pitch. Dark figures run through the trees, hunched over, lithe and supple. Feeders, she sees, dozens of them, their yellow eyes gleaming in the black. She feels her stomach knot with the realization that‘ they are certain to see her. Across the grassy stretches and along the pathways they bound, swift and certain. A woman leads them, young and strong, her shadowed face smiling and wild-eyed, her long, dark hair streaming out behind her. Nest blinks against the sight — a human at play with feeders, running with them, unafraid. The woman spins and wheels, and everywhere she goes, the feeders chase after her. She teases and taunts them, and it is clear that they are infatuated by her. Nest stands spellbound within the darkened park, staring in disbelief as the woman rushes toward her, all wicked smiles and laughter. She looks into the woman’s eyes, and sees there the lines that have been crossed and the taboos that have been broken. She sees the woman’s life laid bare, sees her soul unfettered and her heart unafraid. She will dare anything, this woman, and has. She will not be cowed or chastened; she will not be made ashamed.

Intreaga serie are doua personaje principale, iar aici ele fac cunostinta si au prima aventura impreuna.  John Ross a fost recrutat in serviciul Cuvantului, traind de atunci in doua lumi. Lumea prezentului atunci cand e treaz, si a viitorului atunci cand doarme. Faptul ca traieste in viitor pe timpul noptii ii permite sa previna anumite catalisme induse de mesagerii Vidului, sau cel putin sa incerce. Nest Freemark e o tanara cu puteri magice, a carei poveste devine rapid evidenta, dar in stilul lui Brooks ne e relatata direct abia spre sfarsit.

A Knight of the Word ne introduce mai adanc in originile lui John Ross, si trebuie sa recunosc ca e cea mai buna intrare din cele trei carti, chiar daca finalul e previzibil. Trebuie sa acceptam ca asa scrie Terry Brooks.

Actiunea are loc in Seattle, iar orasul e o schimbare placuta in saga, insa si interactiunile cu multe personaje fac o lectura calda si placuta.

The old man cocks his head and lets his jaw drop, laughing softly, the sound high and eerie, and with this simple gesture he reveals himself He is unbalanced neither altogether mad nor completely sane, but something in between. He lives in a river that flows between two worlds, shifting from one to the other, a leaf caught by the current’s inexorable tug, his destiny beyond his control.

Angel Fire East, cu siguranta cea mai slaba carte din trilogie, introduce o forta magica imensa pe care Cuvantul si Vidul nu pot permite celuilalt sa o controleze. Cei mai puternici servitori ai lor sunt trimisi in aceasta lupta, John Ross si demonul Findo Gask.

Premiza se arata foarte interesanta, Findo Gask fiind un demon foarte batran si puternic, aducand cu el inca trei demoni imprevizibili.  John Ross se bazeaza pe Nest Freemark, care e acum o femeie matura limitata in viata de puterile ei magice pe care nu le poate controla.

He moves quickly now, striding forward to help, to lower the cross, to remove the spikes, to free the man who hangs helplessly before him. But the man senses him now and in a ragged, whispery voice says, Don’t touch me. Ross stops instantly, the force of the other’s words and the surprise of his consciousness bringing him to a halt.

Avem parte de o introducere electrizanta care se stinge incet cu cat ne apropiem de final, cu caractere slab construite, decizii ilogice, si dezamagiri peste dezamagiri.

Contrar acestui final slab, recunosc ca mi-am imaginat o expunere pe micul ecran a acestei serii, avand mare potential pentru asa ceva.

Tetralogia The Heritage of Shannara

Tetralogia The Heritage of Shannara – Terry Brooks

Tetralogia The Heritage of ShannaraM-am hotarat sa citesc mega-saga in ordinea sugerata de autor—terry-s-suggested-order-for-new-readers.

The Heritage of Shannara (poate vor fi si cartile astrea traduse candva in romana) e o tetralogie interesanta ce iese in evidenta cu continuitatea intre carti, fiind o singura poveste mare, spre deosebire de prima trilogie. Fiecare carte e ceva mai scurta, dar cred ca se ajunge pe la 2000 de pagini intr-un final. Terry Brooks continua sa creasca ca scriitor cu aceste carti. Dar nu e totul frumos.

The Scions of Shannara ne introduce in Cele Patru Tinuturi 300 de ani mai tarziu actiunilor din vechea trilogie, cand magia e aproape disparuta, impreuna cu elfii.

The old man paused, his gnarled, wrinkled face tightening even further as if the question demanded too much of him. When he spoke finally, it was in a stillness that was palpable.

Allanon produce niste sarcini pentru Wren, Par si Walker, urmasii Elessedil, ceea ce promite o serie de aventuri care mai de care. Shadowen sunt inamicii zilei in aceasta tetralogie, amintind prea mult de Mord Wraiths.

Aici incepe si tendinta lui Terry Brooks de a lungi interminabil cele mai plictisitoare scene. Pagini peste pagini de repetitii si informatii inutile.

The Druid of Shannara se concentreaza pe Walker Boh, care are cea mai subtire motivatie in existenta universului literar, desi se intinde pe cateva pagini ce se intrec in aberatii.

“Will you come?” she asked again. Kill her quickly, Rimmer Dall had said. Find out her purpose and kill her.

Implicarea Regelui Raului Argintiu (King of the Silver River) salveaza insa cartea si poate intreaga tetralogie. Aici intalnim cea mai interesanta povestire, cu actiunea avand loc pe teritoriului lui Uhl Belk, singura fiinta care mai exista, pe langa Regele Raului, din vremurile zanelor. Uhl Belk e Regele Stanca si actiunea are loc intr-un oras de pe vremea punctului tehnologic maxim al oamenilor.

At some point — he never knew exactly when — he looked at the Sword of Leah and saw it glowing as bright as day, the white fire of its magic burning through the shadows. Still there, he thought, in furious determination. Still mine!

Atmosfera e claustrofobila, relatiile interpersonale excelent construite. Dar, la fel ca tot ce scrie Brooks, previzibila. Stii de la inceput care va fi concluzia, totusi drumul spre ea e interesant.

The Elf Queen of Shannara o are in prim plan pe tigancusa Wren, primind sarcina de a-i gasi pe elfi si a-i aduce inapoi in Tinuturi. Orice ii are in centru pe elfi suna bine si promite o aventura interesanta. Dar nu si aici. Jumatate din carte e introspectie si repetitii. “She thought again”, “She remembered”,  “She thought suddenly of her”, pagini peste pagini de lucruri pe care le stiam deja sau care nu au nicio relevanta. Ganduri sub dus, nu stiu cum sa le zic.

The danger of grappling with the beast is that you will become it.

Se reincearca tensiunea din Brin Ohmsford, de data asta cu cele trei pietrele magice, dar lipseste credibilitatea.

The Talismans of Shannara incheie povestea, toti participantii indeplinindu-si obiectivul initial. Inamicii Shadowen sunt invinsi rapid in 5 pagini deoarece sunt prea prosti pentru altceva. Se creeaza o tensiune pe parcursul a 2000 de pagini, dar concluzia e foarte slaba. Pare o carte neincheiata, insa nu stiu daca e chiar cu intentie. Reintoarcerea elfilor, a druizilor si a magiei deschid calea pentru urmatoarele carti, insa in defavoarea celei actuale.

He thought often now of the haze and shadows, inching toward the coming light. He took a deep breath. They were, he repeated, what he had been waiting for. He did not know why. He did not understand their purpose or fathom their intent. They might be carrying Par Ohmsford within the wagon. They might not. It didn’t matter. Something inside him whispered that he must not let them pass. It spoke in a voice so clear and certain that he could not ignore it. This is what you have been waiting for. Do something.

Relatiile personale si viitorul pe termen scurt al personajelor principale e incheiat frumos si, pentru mine, trist, deoarece sunt sigur ca nu le voi mai vedea niciodata daca ne luam dupa ce a scris pana acum Brooks.

Tin sa introduc aici cateva cuvinte si despre cartea 0 in seria Shannara, pe care insa Brooks a ales sa o introduca mai tarziu in ordinea recomandata de citire.

First King of Shannara este, astfel, inceputul si sfarsitul unei saga, deoarece urmatoarele trei carti sunt complet diferite si rupte de aceasta lume. Bremen faureste in aceasta carte Sabia si asistam la lupta regelui Jerle Shannara cu Inamicul #1 al seriei.

Stilul e acelasi cu care ne-a obisnuit Brooks, unul plictisitor si cu multe descrieri si framantari interioare inutile, insa nu poate fi trecuta cu vederea atractia pe care o produce explicatia originilor multor lucruri din serie, precum si introducerea unor personaje interesante pe care sper ca le vom vedea si in alte carti, unul fiind puternica druida Mareth.

In conluzie, seria Shannara e ca o telenovela la care ajungi seara obosit acasa si te relaxezi privind-o. Nesolicitanta, dar cu mici sclipiri care te indeamna sa dai pagina ca sa vezi ce se mai intampla.


Trilogia originala Shannara – Terry Brooks

allanonTerry Brooks era un avocat care cocheta cu scrisul, pana a observat ca se pricepe cat de cat si are si succes. Dupa primele 1-2 volume a renuntat la avocatura si s-a dedicat complet scrisului, ajungand la nu mai putin de 33 de carti din saga Shannara.

Din experienta mea redusa cu genul fantasy, seriile fantasy intra in categoria “ai vazut una, le-ai vazut pe toate”, si sunt in mare destinate publicului tanar, deci nu m-am simtit tentat sa intru in lumea Shannarei pana nu am vazut ca s-a facut un serial dupa carti. Eram sigur ca nu voi intelege nimic din serial daca e bazat pe atat de mult material, dar mi-a trezit interesul si mi-am zis sa incerc cartile in ordinea de citire recomandata de autor.

The Sword of Shannara e prima si cea mai slaba carte din trilogie, amintind des de Lord of the Rings prin situatii si personaje mai mult decat doar inspirate.

Shea Ohmsford se trezeste in brate cu rolul de salvator al lumii dupa ce druidul Allanon ii face o vizita. Sabia care il poate invinge pe tipul rau poate fi manevrata doar de un urmas al posesorului initial, regele elf Jearle Shannara. Druidul scoate din nimic trei pietre magice care vor fi protagonistele urmatoarei carti The Elfstones of Shannara, cu care Shea supravietuieste la limita de cateva ori, in rest fiind total nepregatit pentru provocare.

E de la sine inteles ca povestea decurge foarte ciudat, deoarece Shea si colegii lui de drumetie supravietuiesc doar prin minune, succesul lor fiind rezultatul hazardului. Intreaga carte e anticlimatica, si mai ales finalul. Dar daca ati reusit sa o terminati va recomand sa mai aveti putina rabdare si sa o luati si pe urmatoarea, care ii e superioara.

“A truce, Flick.” He released the Valeman’s hand and drained his wineglass. He knew he had convinced Flick of nothing.

Nu ma uit eu dupa astfel de lucruri cand citesc o carte, dar aici a fost atat de evident… nu cred ca exista mai mult de o femeie mentionata in intreaga carte. Toti barbatii sunt burlaci sau vaduvi, in padure se intalnesc cu alti barbati, la han sunt doar barbati, in orasul dwarfilor sunt doar barbati, e ridicol. Terry Brooks a recunoscut si el (mai probabil i s-a atras atentia) acest lucru si a fortat un personaj feminin principal in urmatorul volum.

Poate merita chiar sarit peste ea. Desi introduce rasele si o bucata buna de istorie a lumii, multe din aceste lucruri sunt repetate in urmatoarele carti. Personajele din aceasta carte sunt rareori mentionate ulterior si nu apar deloc, The Elfstones of Shannara desfasurandu-se la multi ani dupa evenimentele din prima carte, protagonistul Wil Ohmsford fiind nepotul lui Shea. In mod comic, desi Shea e inca in viata, locuieste altundeva decat Wil, deci e mentionat doar in treacat.

Slab scrisa, dar usor de citit, sunt 700 de pagini in universul Shannara.

The Elfstones of Shannara muta actiunea in tara elfilor, unde avem de-a face cu o criza fortata artificial. Desi cartea e mai buna ca prima, antagonistul nu e. Un copac antic de care aveau grija elfii incepe sa moara. Problema e ca acel copac tinea prin magie inchisi mii de demoni care haladuiau pe pamant inainte de aparitia oamenilor.

Allanon apare din senin acasa la Wil si ii zice ca trebuie sa vina cu el, caci doar el poate salva lumea. Pentru prezenta feminina e necesara o domnisoara elf renegata de restul comunitatii.

In aceasta carte avem parte de niste scene… greu de citit (figurativ) intre Wil si Amberle, dar mai avem si niste personaje copiate dupa tigani, de fapt identic tigani doar denumiti altfel. Si ceva trio amoros, nu stiu, e greu de zis. Efortul a fost oricum interesant, iar framantarile interioare o aditie pozitiva.

Her eyes settled on Wil. “What is your part in all of this, Healer?” Wil started to reply, but her quick smile stopped him. “Never mind. Somehow I sense that we are alike in this. You know no more than I.” Less, Wil wanted to tell her, but she had already turned away.

Mai avem si niste elfi “red shirts”, denumire impamanenita din Start Trek, unde ofiterii cu uniforma rosie era carne de tun de cate ori apareau pe ecran. Totusi, Terry Brooks s-a depasit pe el insusi  cu Elfstones of Shannara. Sfarsitul, desi nu e la fel de anticlimatic, e extrem de previzibil.  Trilogia insa culmineaza cu a treia carte.

The Wishsong of Shannara ni-l prezinta din nou pe Allanon apeland la descendentii casei Shannara, de data asta pentru a distruge raul suprem care l-a corupt si pe Warlock Lord din prima carte.

He trailed off, the warning of the King of the Silver River suddenly a dark whisper in his mind. Leaves in the wind, he had said. Your sister and the Druid. Both will be lost.

Avem aici parte de cel mai bine conturat personaj din cele trei carti, Brin Ohmsford. Povestea ruleaza pe doua fronturi paralele, unul in care Brin merge spre obiectivul ei, si altul in care fratele ei isi urmeaza propriul obiectiv. Problema e ca mare parte din calatoria lui Jair e ceea ce numim filler.

Insa maturizarea si evolutia lui Brin e frumos realizata, lent si progresiv. Iar cine a ajuns la a treia carte s-a obisnuit deja cu inadvertentele structurii acelei lumi, deci se va putea bucura pe deplin de acest aspect. E ca si cum Terry Brooks a invatat, in sfarsit, sa citeasca un om.

The highlander stared at her in shock. The beautiful, dusky face stayed turned toward his own. In the girl’s black eyes there was a mix of weariness and doubt that bordered too closely on fear. For just an instant he had the unpleasant sensation that the girl who sat across from him was not Brin Ohmsford.
“I will protect you,” he said softly, urgently. “I promise.”
She smiled then, a faint, uneven smile that flickered and was gone. Gently her hands reached out to touch his own. “I believe that,” she whispered in reply.
But somewhere deep inside, she found herself wondering if he really could.

In mod comic, aceasta evolutie a personajelor principala lasa loc decaderii personajului constant Allanon, care intre prima si a trei carte si-a schimbat complet personalitatea, iar misterul din jurul magiei se destrama.

In trilogia originala Terry Brooks a inclus si o povestire scurta, Indomitable, si Dark Wraith of Shannara, o nuvela vizuala. Ambele sunt scurte si il au ca personaj principal pe Jair, ale carui puteri latente iau o noua dimensiune. Dintr-un anumit punct de vedere aceste povestiri curg chiar mai bine decat sursa lor de 500 de pagini, actiunea fiind mai directa.